Marșul pentru Viață 2018

Marșul pentru Viață este un eveniment caritabil organizat de Asociația Studenți pentru Viață, cu scopul de a susține femeile aflate în criză de sarcină. În acest an, marșul a avut loc pe 24.03.2018, în 300 de orașe din România și Republica Moldova.

În București, evenimentul a început în Parcul Unirii la ora 11:00 și s-a terminat în Parcul Tineretului la ora 13:30, programul fiind mult prescurtat, din cauza vremii. În timpul evenimentului, câțiva voluntari au strâns fonduri pentru ajutorarea femeilor aflate în criză de sarcină. După marșul propiu-zis, în Parcul Tineretului a avut loc discursul susținut de Alexandra Nadane, « capul » evenimentului. Tot acolo, a urmat concertul Live for Life susținut de Aurelian Temișan, iar la final s-a intonat imnul Marșului pentru Viață.

Voluntariatul pe care l-am făcut, cu ajutorul lui Dumnezeu, în cadrul Marșului pentru Viață 2018 din București, a constat în faptul că m-am dus la trainingul de pregătire a evenimentului, la Facultatea de Teologie, Amfiteatrul Dumitru Popescu, în noiembrie 2017 și în faptul că am desfășurat niște activități în ziua marșului : am distribuit pliante, baloane și am invitat oamenii să apară în fotografii cu rama care avea tematica evenimentului.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest eveniment Pro Viață, a fost faptul că deși vremea nu a fost în favoarea marșului, un număr relativ mare de persoane, chiar și copii și oameni în vârstă, au participat, cu scopul de a susține viața.

Ecaterina Petrea

Reclame

Proiectul catehetic „Călăuză în Credinţa Ortodoxă”

Vă invităm să participaţi în perioada 04-18 februarie 2018 la Proiectul catehetic „Călăuză în Credinţa Ortodoxă” care se va desfăşura în biserica parohială după programul următor:

Duminică – 04.02.2018, ora 17:00
Istoria Liturghiei creştine

Duminică – 11.02.2018, ora 17:00
Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (I)

Duminică – 18.02.2018, ora 17:00
Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (II)

Vă aşteptăm cu drag!

Paroh,
Pr. Vasile-Cristian Niţă

Despre Sfânta Liturghie vă invităm să citiți mai mult la adresa http://ziarullumina.ro/sfanta-euharistie-o-iconomie-a-vesniciei-95874.html

Sfânta Biserică, fiind întemeiată de Mântuitorul Hristos pe Cruce, se află într-o continuă înaintare spre Înviere şi spre Împărăţia cerurilor, hrănită de sfinţenia, dumnezeirea şi Învierea Domnului. Întrucât Îl are în ea pe El ca ipostas divin întrupat, ca trup ipostaziat în Dumnezeu, Jertfa şi Învierea Lui sunt aduse Tatălui o dată pentru toţi, iradiind din El puterea de jertfă şi puterea de a urca spre învierea cea de obşte.

Domnul slavei este prezent în Biserica Sa până la sfârşitul veacului, în toate zilele (cf. Matei 18, 20), ca Împăratul Care, conducând Biserica din slavă în slavă la mântuire, este Însuşi „Calea“, ca Învăţătorul care, identificându-Se cu învăţătura Sa, este Însuşi „Adevărul“, ca Arhiereul care, oferindu-Se pe Sine ca Jertfă permanentă, pentru Viaţa lumii, este Însuşi „Viaţa“. Deci, taina Domnului Hristos este centrul vieţii creştine de aici şi de dincolo, e punctul culminant la care poate omul să ajungă în comuniune cu Dumnezeu, omul cel înviat şi preamărit. Această taină a lui Dumnezeu s-a descoperit prin Cel care e „Unul din Treime, Care a pătimit pentru noi“, El fiind „Dumnezeu desăvârşit“ şi „om desăvârşit“. Datorită acestui fapt, Mântuitorul dă Bisericii Sale însuşirea de plenitudine ontologică, însuşire subliniată de Sfântul Apostol Petru, când îi numeşte pe creştini „părtaşi dumnezeieştii firi“ (II Petru 1, 4). În acest sens, el afirmă că „Dumnezeu este credincios faţă de cei chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru“ (I Corinteni 1, 9). Această „koinonie“ a noastră cu Domnul cel înviat şi preamărit este „o unire maximă“ după har cu El, adică o pătrundere a Lui în sufletele noastre prin Sfintele Taine şi o pătrundere a noastră în Dumnezeu. În felul acesta, recapitulaţi în Mântuitorul Hristos şi actualizaţi mereu prin Biserică în această recapitulare, devenim prin Învierea Lui obiectul iubirii Tatălui faţă de Fiul şi totodată suntem pătrunşi de iubirea cu care Fiul iubeşte pe Tatăl. Participăm, prin Fiul, la mişcarea de iubire faţă de Tatăl în Duhul Sfânt. Dinamismul acestei uniri este evident iubirea de oameni în numele Domnului Hristos, care „recapitulează“ unitatea comună a tuturor. În spiritul Învierii Lui, jertfa şi nemurirea sunt „calea“ şi condiţia vieţii veşnice, aşa că prin Jertfa Lui şi prin Duhul Sfânt, omenirea devine Biserică, iar Biserica devine locul acţiunii Duhului. În acest organism oamenii trăiesc un nou început, acela de a fi „în Hristos“ şi de a aparţine Lui în veşnicie.

Prezenţa Mântuitorului Hristos în viaţa Bisericii Sale

Fără îndoială că această nouă viaţă în Domnul există în istorie, şi nu în afara ei. De aceea, Biserica este în lume şi relaţia dintre ea şi lume este determinată pentru „un cer nou şi un pământ nou“ (Apocalipsă 21, 1). Prin urmare, începând din ziua Pogorârii Sfântului Duh, când s-a actualizat Biserica instituită de Mântuitorul Hristos mai înainte şi s-a întemeiat prin Jertfa, Moartea şi Învierea Sa, atitudinea celor care cred faţă de lume s-a schimbat, fiindcă şi lumea se schimbă prin apariţia Bisericii în ea. Ca atare, omenirea, inclusă în planul desăvârşirii, aşteaptă revelarea slavei Domnului, trăind sub semnul celei de a doua veniri a Lui (Matei 25, 31-46; Apocalipsă 21, 1-6). Aşa fiind, planul iconomiei divine este ca Biserica să fie prezentă în lume şi să actualizeze lucrarea de răscumpărare a neamului omenesc. Ogorul ei este lumea, iar sămânţa cea bună sunt fiii Împărăţiei, cum ne spune Mântuitorul (cf. Matei 13, 38). Până la Judecata din urmă, Mântuitorul, Cel răstignit şi înviat, rămâne în lume, cuprinzând în sine pe toţi din trecut, prezent şi viitor, fiind în acelaşi timp „Lumina lumii“ (Matei 5, 14-15; Ioan 1, 9). Ca atare, omenirea este cuprinsă în viaţa Sa şi are posibilitatea sigură de îndumnezeire, Mântuitorul lucrând cu fiecare persoană în parte. El ne oferă harul divin prin Sfintele Taine, dar cere şi un efort personal şi permanent pentru transformarea lăuntrică şi pentru unirea noastră cu El. Această transformare presupune lepădarea omului vechi şi îmbrăcarea noastră „în omul cel nou“, prin harul Duhului Sfânt. Bineînţeles, aceste efecte ale lucrării iconomiei mântuirii vor fi desăvârşite în viaţa viitoare, când toate se vor uni în Hristos şi „Dumnezeu va deveni totul în toate“ (I Corinteni 15, 28). Atunci oamenii îndumnezeiţi şi recapitulaţi în Domnul vor străluci ca stelele în jurul unicului Soare – Hristos şi vor împărăţi în aceeaşi slavă a Preasfintei Treimi, slavă împărtăşită fără măsură fiecărei fiinţe în parte, prin Duhul Sfânt. Când Mântuitorul ne spune: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28, 20), El ne-a făgăduit că va fi permanent prezent în viaţa noastră, ceea ce înseamnă că atunci când vorbim de actualizarea iconomiei Lui în lume, prin Biserică, înţelegem că El Însuşi realizează prezenţa Sa mântuitoare în noi prin Sfintele Taine. Deci, prin învăţătura şi prin activitatea Sa divino-umană, El urmăreşte tocmai ca viaţa Lui să fie permanentă în noi, aşa cum a spus: „Eu am venit ca lumea viaţă să aibă şi să aibă din belşug“ (Ioan 10, 10). În acest caz, Dumnezeu se serveşte de Biserica Sa pentru a duce la îndeplinire în mod liber prezenţa Sa în viaţa oamenilor şi în lume.

Sfânta Euharistie ca perspectivă eshatologică

Sfânta Euharistie este în primul rând, ca rugăciune celebrată de toţi fiii şi fiicele ei, manifestare şi realizare a Bisericii. Pentru mesajul şi conţinutul ei liturgic, ea este trăită în Biserică nu numai ca o amintire a unui act istoric – Cina şi viaţa pământească a Mântuitorului Hristos, incluzând Crucea şi Învierea -, ci şi ca împlinire a unui act eshatologic, numit „ziua eshatonului“. Totodată, în Biserică şi în Euharistie, prin lucrarea Sfântului Duh, credincioşii intră în comuniune de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii lor, intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa se face că Liturghia ortodoxă începe şi se sfârşeşte cu anunţarea Împărăţiei Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Prin această proclamare se recunoaşte şi se mărturiseşte că Împărăţia lui Dumnezeu este valoarea supremă şi ultimă a vieţii creştine. Aşadar, dacă prin Botez devenim mădulare ale Trupului lui Hristos, care este Biserica, prin Sfânta Euharistie ne întărim apartenenţa noastră la Trupul Mântuitorului Hristos, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Pâinea pe care o mâncăm nu este oare împărtăşirea cu Trupul lui Hristos?“ (I Corinteni 10, 16). Când spune Fericitul Pavel că noi formăm un singur trup (I Corinteni 12, 12) şi că suntem toţi mădularele unii altora (Romani 12, 5), el ne arată că sunt multe mădulare care se adaugă Trupului, al cărui Cap este Hristos şi a cărui unitate o asigură El. Acest trup se edifică progresiv, având ca fundament pe Domnul Hristos, care este „piatra cea din capul unghiului“ (Efeseni 2, 20-22). El este Cel care ajustează construcţia şi se înalţă ca să formeze un templu sfânt în Dumnezeu.

După cum se poate constata, Mântuitorul Hristos este Cel care intră în omul care se cuminecă cu Trupul şi Sângele Lui şi acesta devine cămara de nuntă a Mirelui ceresc. De aici ajungem la concluzia că la fiecare Sfântă Liturghie, care are loc în timpul istoric, mireasa e colectivitatea Bisericii, pe când la nunta eshatologică mireasa este fiecare suflet în parte. Aşa fiind, Dumnezeu este în fiecare fiinţă, în sensul că tot ceea ce o inteligenţă gânditoare, purificată de toate mizeriile viciilor şi curăţită complet de orice nor de răutate, poate să simtă, să înţeleagă şi să creadă, într-un cuvânt Dumnezeu va fi în toate mişcările acesteia. Procesul, fireşte, se va realiza treptat, cerând multă osteneală din partea primitorului Tainelor, pregătire care se prelungeşte până la sfârşitul vieţii lui. Numai că, la sfârşitul vieţii, unii vor ajunge la îndumnezeire, iar alţii vor fi departe de Împărăţia cerurilor. Dacă reconsiderăm importanţa acestei uniri cu Dumnezeu, fără îndoială, în această pregătire sufletească şi pentru a deveni moştenitori ai vieţii veşnice, oamenii botezaţi şi împărtăşiţi cu Sfintele Taine ar trebui să se supună Tatălui ceresc cu mai multă ascultare, aşa cum şi Fiul este ascultător Tatălui.

Sfânta Euharistie, „mâncarea nemuririi“

Sfânta Euharistie este orientată şi legată deplin de taina Învierii, de Înălţare, de Cincizecime şi de cea de-a doua venire a lui Hristos. Ea poate fi înţeleasă în funcţie de Învierea lui Hristos, ai cărei mărturisitori noi suntem în Euharistie, de Cincizecime, ai cărei beneficiari suntem în Euharistie şi de Înălţarea lui Hristos, pe care Îl însoţim şi la a cărui slavă participăm prin ea, cum subliniază părintele Stăniloae. Ea reflectă dragostea lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Mântuitorul, împărăţind în cei botezaţi şi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele Său, îi ajută să lupte cu păcatul ca să nu domnească în trupurile lor muritoare. În ei, Domnul se plimbă ca într-un paradis spiritual, domnind asupra sufletelor şi trupurilor lor. Împărăţia Lui în aceştia este veşnică, iar vrăjmaşii Lui, care se luptă cu ei, vor deveni aşternut picioarelor Sale. Desigur, ultimul vrăjmaş, moartea, va fi învins în viaţa oamenilor, iar ceea ce este stricăcios în ei va deveni sfânt şi nestricăcios. După distrugerea celor trecătoare din firea omenească şi după ce tot ce este muritor în fiecare dintre oameni va cunoaşte fericirea naşterii celei noi şi a învierii veşnice, Fiul va înapoia Împărăţia Sa Tatălui, adică pe noi, mădularele Trupului său. Acestea, fireşte, vor rămâne în continuare în Mântuitorul, dar se vor supune întru totul lui Dumnezeu Tatăl, astfel încât Împărăţia Preasfintei Treimi nu va cunoaşte niciodată sfârşitul şi nici vreun obstacol.

În concluzie, Taina Botezului este o participare la „viaţa cea nouă“, adusă de Mântuitorul Hristos înviat şi o introducere în taina morţii şi a Învierii Lui, iar Sfânta Euharistie este o sădire în noi a seminţei noii vieţi, ca forţă de transformare progresivă a fiinţei noastre până ce El va prinde chip în noi. Evident, cel care s-a botezat în numele Preasfintei Treimi este considerat ca unul care s-a îngropat şi a înviat în Domnul Hristos şi se hrăneşte cu „mâncarea nemuririi“. Toate aceste experienţe eclesiale ocupă un loc central în viaţa creştină, înţeleasă ca o tensiune dintre ceea ce sărbătoarea pascală a botezului inaugurează pentru credincios şi împlineşte prin Sfânta Euharistie.

† Dr. Irineu,

Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

Aniversarea Unirii Principatelor Române la Parohia Balta Albă

Unirea de bază, sau Mica Unire, a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român și s-a realizat prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova în data de 5 ianuarie și în Țara Românească în 24 ianuarie 1859.

Ulterior acestui moment, în 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere din 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Prin Constituția adoptată în 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România iar în data de 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România, fiind creat actualul stat.

În ziua în care s-au împlinit 159 ani de la istoricul moment al Unirii Principatelor Române, în biserica parohială cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul” Balta Albă a fost oficiată slujba de Te Deum, au fost oferite participanţilor steguleţe cu tricolorul României şi au fost intonate cântece patriotice.

Pr. Vasile-Cristian Niță

Hristos Se naşte, măriţi-L…

Icoana Nasterea

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce azi Te bucuri că prăznuim Naşterea Ta, vino şi ne binecuvântează casa, masa, lucrarea, dragostea, credinţa şi nădejdea noastră şi îndeosebi pe cei bolnavi, săraci şi singuri pe lumea aceasta!

Vă dorim tuturor ani mulţi şi binecuvântaţi cu rodire de fapte bune şi cu întărire de la Dumnezeu ca să putem trece prin toate necazurile şi ispitele, pentru că numai când suntem uniţi cu Dumnezeu putem fi puternici.

Să fiţi sănătoşi!

Pr. Vasile-Cristian Niță

Trupul lui Hristos primiți…

Luni 18 și marți 19 decembrie 2017, biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul” Balta Albă, a fost gazdă pentru 80 de elevi de la Școala Gimnazială ,,Sfântul Voievod Neagoe Basarab” însoțiți de profesori și părinți.

Deoarece copiii sunt foarte receptivi la diversele influențe care se exercită asupra lor, părintele paroh Vasile-Cristian Niță i-a îndemnat să-și deschidă mintea și sufletul spre credință în spiritul valorilor moral religioase: „iubirea de aproapele”, „împlinirea de fapte bune”, „respectarea părinților și a bătrânilor”, „ajutorarea celor nevoiași”.

După ce au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, copiii au primit de la Moș Crăciun, daruri.

Impresii şi mărturii
Prof. Andreea Băbăruși

Fiindcă acuși vom sărbători Nașterea Domnului, ne-am gândit și noi, elevii din clasa a II-a B, de la Școala Gimnazială ,,Sfântul Voievod Neagoe Basarab” , să ne curățăm sufletele, încât să le facem locașuri curate și calde pentru primirea Pruncului Iisus.

Cu acest gând bun am pornit la colindat către Biserica Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Corneliu Sutașul, unde părintele paroh Vasile-Cristian Niță ne-a primit cald și ne-a călăuzit în Taina Sfintei Împărtășiri cu Hristos, Pruncul ce se naște mereu în Betleem pentru noi toți.

În timp ce colindam, am fost surprinși de vizita Moșului Crăciun, sosit neprevăzut împreună cu desaga din care a avut câte un dar pentru fiecare. Mulțumim din suflete curate pentru dragostea cu care am fost primiți și așteptăm mai luminoși să colindăm în continuare, să ducem vestea Nașterii lui Iisus Hristos, încât să răspândim bucurie în jurul nostru.

Sărbători binecuvântate tuturor!

Bursa parohială „Sfinții Petru Apostolul și Corneliu Sutașul”

Cu Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, începând cu anul universitar 2017 / 2018, Parohia Balta Albă, acordă elevilor şi studenţilor: Bursa parohială „Sfinții Petru Apostolul și Corneliu Sutașul” în valoare de 1.000 lei.

În urma analizării documentelor depuse, Consiliul Parohial a constatat faptul că următoarele persoane, îndeplinesc criteriile de acordare:

  • Andreea Alina Popa, elevă în clasa a XI a, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sfânta Filofteia din Brănești.
  • Iulia-Ana Maria Chiriță, elevă în clasa a XI a, la Colegiul Tehnic Anghel Saligny.
  • Daniel Petrescu, student în anul II la Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul, din București.
  • Florin Vlăduț Mache, elev în clasa a XI-a, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Nifon Mitropolitul.

Duminică 17 decembrie 2017- după Dumnezeiasca Liturghie, părintele paroh Vasile- Cristian Niță, a înmânat bursele, mulţumind sponsorilor pentru alegerea de a sprijini activitățile Parohiei Balta Albă și beneficiarilor pentru performanţele obţinute şi pentru munca depusă alături de profesori.

 

Activitate social filantropică la Parohia Balta Albă

 

Această prezentare necesită JavaScript.

În această perioadă de post şi rugăciune premergătoare Naşterii Domnului, Parohia Balta Albă a intensificat activitatea social filantropică, desfășurând proiectul “Bucuria de a dărui”.
Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul… Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” Isaia 58, 6-7
Sâmbătă 16 decembrie, membrii sectorului social al Comitetului parohial însoțiți de elevi ai Colegiului Tehnic Anghel Saligny s-au deplasat la 130 de persoane defavorizate distribuind peste o tonă de alimente.

Impresii şi mărturii

Chiriţă Iulia Anamaria – elevă

Este prima dată când particip la o astfel de activitate; mă vedeam facând acest gest pentru o casă de copii sau pentru copiii străzii…spun aceasta, deoarece, oamenii în vârstă pe care i-am întâlnit pană acum sunt cei care pot sta la cozi ore întregi sau cei care circulă cu autobuzul şi sunt veşnic nemulţumiţi, în special de noi tinerii. Bătrânii pe care i-am vazut în această zi sunt total diferiţi…
Ne-au primit în casele lor modeste şi, pentru o clipă, m-am simţit ca un copil ceintră în “casa bunicilor” cu lucruri aduse de la oraş şi am citit fericirea pe chipul lor.
Am văzut oameni care stau într-o cameră cu o baie micuţă şi acesta este tot universul lor pentru care au muncit o viaţă întreagă. Sunt oameni cu riduri pe faţă, care se mişcă greu dar, se luptă cu greutăţile vieţii.
Unii, cu multă decenţă, au vrut să pară că nu au nevoie de ajutor, că le este bine… Au fost câţiva care au spus ”Eu n-am nevoie/ Sunt alte persone mai sărace decât mine care chiar au nevoie/ Eu mă descurc.” şi aveau lacrimi în ochi.
Cu siguranţă aceşti oameni chiar aveau nevoie şi vedeam asta pe faţa lor, le era teamă, ruşine să întindă mâna să primească punga cu produse.
Nu mă aşteptam să mă simt aşa bine între aceşti oameni care chiar au nevoie de cineva langă ei. Cu siguranţă voi mai participa la astfel de activităţi.
Pentru câteva clipe am simţit că iau locul lui Moş Craciun şi asta m-a bucurat, m-a făcut să înţeleg că pot face lucruri frumoase fară efort prea mare.
Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să particip la această activitate, pentru că nu ai mereu o asfel de ocazie, iar atunci când o primeşti trebuie să faci tot pentru a mulţumi pe cei la care mergi, dar în primul rând pe tine.

Constantin Ana Maria – elevă

Am făcut parte din grupul de elevi care au vizitat persoanele defavorizate şi am trăit momente interesante alături de colegi realizând cât de surprinzătoare este viaţa… Am văzut oameni aflaţi în situaţii dramatice, bătrâni, bolnavi, dar, mai ales, singuri şi neajutoraţi. Am fost foarte impresionată… nu mi-am imaginat că există oameni lângă noi care au atâtea nevoi.
Sunt multe persoane sărace în jurul nostru, sunt multe nevoi şi stă în puterea noastră, a fiecăruia, să facem ceva… uneori un gest mic poate cântări mult. Sunt foarte mulțumită că am contribuit şi eu cu puţin la bucuria acestor oameni vârstnici care aşteaptă Sărbătorile. Împreună putem aduce bucurie si  lumină în sufletele celor necăjiţi.
Mă gândesc, după această activitate, să particip la cât mai multe acţiuni de întrajutorare umană, pentru că nu este greu să fim generoşi.”

Cucuteanu Cătălin – elev

Este pentru prima dată când particip la o astfel de activitate şi sunt impresionat de tot ce am văzut şi simţit.
Cred că noi putem face cate un gest mărunt pentru noi, dar foarte important pentru persoanele în vârstă, bolnave şi, mai ales, singure – să-i vizităm, să vorbim cu ei, să simtă că există oameni cărora le pasă de ei. Mă bucur că am participat la această activitate şi am adus un strop de bucurie celor care ne-au primit cu drag la ei în casă. În ochii lor am văzut lacrimi… de emoţie, de bucurie, de multumire.
După această vizită făcută persoanelor nevoiaşe îmi propun să–mi vizitez mai des bunicii şi să stau de vorbă cu ei, pentru că sunt bătrâni şi stau singuri.

Prof. Elena Bădiţă

Împreună cu un grup de elevi am participat la acţiunea de distribuire a pachetelor cu alimente unor persoane nevoiaşe din Parohia Balta Alba. Prin aceasta am dorit să le oferim o mică bucurie şi să aducem un zâmbet pe feţele bătrânilor singuri şi bolnavi. Cei vizitaţi s-au bucurat de venirea noastră: am vorbit, ne-au spus problemelelor, ne-au primit în casă ca pe nişte oaspeţi…
Am cunoscut nişte “bătrânei” foarte drăguţi, dar singuri, care m-au impresionat prin căldura sufletească… modul în care au reacţionat când ne-au văzut şi lacrimile din ochii dumnealor dovedesc faptul că s-au bucurat de vizita noastră.
A fost pentru noi o experienţă unică, un gest pe care, l-am putut face cu ajutorul lui Dumnezeu.
Elevii au avut ocazia să cunoască şi aceste aspecte ale vieţii persoanelor singure, bolnave sau abandonate şi să-şi dezvolte stări afective pozitive să trăiască în relaţie de ajutorare a persoanelor defavorizate.
Astăzi, când totul trebuie să meargă repede, în aceste timpuri care nu au timp, să încercăm să fim oameni! Să ne implicăm mai mult în acţiuni de voluntariat alături de elevi, să încercăm să cultivăm nu numai mintea copiilor ci şi sufletul lor.

Pr. Vasile-Cristian Niță