Rugăciunea-împărăteasa tuturor virtuților

rugaciunea.jpg

„…Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești.” (Coloseni 3,16)

Pentru Sfinții Părinți, rugăciunea este echivalentul hranei sufletești. Sfântul Ioan Gură de Aur menționează că „orice om are atâta nevoie de rugăciune, precum pomul de apă. Și precum pomul nu poate să dea roadă dacă nu este udat, tot astfel și noi oamenii, fără rugăciune, nu putem să aducem nici un fel de roadă a evlaviei.”

Pornind de la cuvintele Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, putem deduce că rugăciunea desemnează convorbirea directă a omului cu Dumnezeu, bucuria întâlnirii spirituale a credinciosului cu Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Sfântul Evagrie Monahul spune: „rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu.”

Prin rugăciune se înfiripă un dialog între noi, muritorii, și izvorul cel nesecat al vieții, Dumnezeu; astfel, necesar fiind pentru noi ca întreg cugetul nostru să se îndrepte și să se gândească doar la Creator, iar inima să fie cuprinsă de dragoste și căldură față de Ziditorul ei și de aproapele. „Dacă rugăciunea există, duhul trăiește; dacă rugăciunea nu există, nu există viață în duh”, spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Ținând seama de numărul persoanelor care se strâng la rugăciune, de locul săvârșirii acesteia, dar și de timpul alocat vorbirii noastre cu Dumnezeu, putem să deosebim cele două feluri de rugăciuni: Rugăciunea particulară și Rugăciunea publică.

Rugăciunea particulară reprezintă rugăciunea fiecărui credincios, săvârșită în orice loc, citită sau rostită pe de rost, dintr-o carte de rugăciuni sau chiar izvorâtă din adâncul inimii și al sufletului. Un exemplu de rugăciune particulară ne este consemnat în Sfânta Evanghelie a Sfântului Luca, în capitolul 11, versetul 1, în care este înfățișat Mântuitorul când se ruga singur pe calea dintre Betania și Ierusalim. Încă un exemplu îl constituie și rugăciunea săvârșită de Sfântul Apostol Pavel și Sila în temniță, episod descris în Faptele Apostolilor capitolul 16, versetul 25.

Rugăciunea publică întruchipează rugăciunea credincioșilor adunați în Sfânta Biserică, unde inimile și gândurile credincioșilor se unesc într-o singură inimă și un singur gând, îndreptându-se, astfel, către Mântuitorul Hristos.

Atât în cultul public, cât și în cultul particular, rugăciunea este întotdeauna însoțită de unele semne văzute, ca de exemplu: semnul Sfintei Cruci, metanii, îngenunchierea, tocmai pentru a se spori evlavia lăuntrică a fiecăruia dintre noi.

După conținutul rugăciunii, aceasta se desparte în trei ramuri:
1. Rugăciunea de laudă;
2. Rugăciunea de mulțumire;
3. Rugăciunea de cerere.

Rugăciunea de laudă este aceea prin care omul Îl binecuvintează, Îl laudă pe Dumnezeu, pentru nemărginita și nesfârșita slavă a Lui, după cum spune Psalmistul: „În toate zilele Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului. Mare este Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu are sfârșit” (Ps. 144, 2). A cânta laude lui Dumnezeu este îndeletnicirea locuitorilor cerului (Apocalipsa 4, 8-11); drept aceea Biserica, necontenit Îl laudă și Îl mărește pe Domnul: Doxologiile mare și mică, Trisaghionul, „Sfânt, Sfânt, Sfânt…”, „Pe Tine Te lăudăm…”.

Rugăciunea de mulțumire reprezintă rugăciunea prin care ne aducem aminte de binefacerile primite de la Dumnezeu, iar prin dragoste și mulțumire ne arătăm recunoștința pentru cele primite. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi” (I Tes. 5, 17-18). În Vechiul Testament ne este înfățișată secvența în care Noe, după ce iese din corabie, aduce lui Dumnezeu rugăciune de mulțumire (Fac. 8, 19).

Rugăciunea de cerere este aceea prin care omul cere de la Bunul Dumnezeu lucrurile pe care și le dorește să le dobândească. Fără îndoială, Dumnezeu cunoaște toate nevoile noastre și știe dinainte de ce avem trebuințe și de ce nu ne este de folos. Exemplu de rugăciune de cerere avem descrisă în cartea Faptele Apostolilor în capitolul 12, când credincioșii se rugau pentru eliberarea Apostolului Petru din temniță; un alt exemplu este rugăciunea săvârșită de Însuși Mântuitorul Hristos în Grădina Ghetsimani și multe alte exemple.

Rugăciunea creștinului, pentru a fi bineprimită înaintea lui Dumnezeu, trebuie făcută în primul rând în numele Mântuitorului Hristos, cerând ce vrea și El: „Adevărat, adevărat grăiesc vouă: orice veți cere de la Tatăl întru numele Meu, va da vouă” (In. 16, 23); apoi cu „mintea întreagă și cu evlavie”, după cum spune Fericitul Augustin; cu stăruință, așa cum mărturisește Evagrie Monahul: „dacă nu ai primit încă darul rugăciunii sau al cântării de psalmi, stăruie cu putere și vei primi: prin urmare, nu te descuraja, dacă nu l-ai primit”; cu inimă curată, după cum Psalmistul consemnează: „inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50); și nu în ultimul rând, rugăciunea să fie supusă voii lui Dumnezeu, adică să lăsăm în grija Lui împlinirea cererii noastre. La fel S-a rugat și Logosul lui Dumnezeu în Grădina Măslinilor: „Nu voia Mea, ci voia Ta să fie” (Luca 22, 42).

Origen, în lucrarea sa intitulată „Despre rugăciune”, ne arată ce trebuie să cuprindă cererea din rugăciunea noastră pe care noi I-o adresăm lui Dumnezeu: „Cereți în rugăciunile voastre să obțineți lucruri cerești și netrecătoare, pentru ca primindu-le ca atare, să moșteniți Împărăția Cerului și să vă bucurați de cele mai mari bunuri. Iar cele pământești și mici de care aveți nevoie pentru trebuințele trupului, vi le va da Tatăl pe deasupra, în măsura trebuitoare.”, dar și Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cereți bunătățile viitoare și veți primi bunătățile de acum. Nu doriți lucrurile de aici, că le veți avea negreșit.”

Florin-Vlăduț Mache – student la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” București

Postul-ofranda iubirii omului față de Dumnezeu

icoana nasterea Domnului.jpg

„Nu fi nesățios în nici o desfătare și nu te apleca la mâncăruri multe, că în mâncărurile cele multe va fi durere și nesațiul până la îngrețoșare. Pentru nesaț mulți au pierit; iar cel înfrânat își va spori viața.” (Isus Sirah 37, 32-34)

Postul reprezintă un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un act vizibil al voinței și râvnei noastre, spre năzuința asemănării omului cu Dumnezeu, a făpturii cu Proniatorul. Postul are origine și instituire divină, de aceea este practicat încă din timpurile străvechi și întâlnit aproape în toate religiile și la toate popoarele.

„Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană.”, zice Sfântul Simeon al Tesalonicului.

După unii Sfinți Părinți, precum Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur și alții, postul își are originea în Rai, prin interzicerea dată de Dumnezeu protopărinților noștri, Adam și Eva, de a nu mânca din pomul oprit (Facere 2, 16-17).

Această formă de pocăință, postul, folosește atât sufletului, cât și trupului, întărind trupul și în același timp purificând și curățind sufletul. Păstrează sănătatea trupului și oferă aripi sufletului.

În Vechiul Testament, postul a fost practicat, cerut fiind de Legea lui Moise: „Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți; și nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut. Și a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece porunci.” (Ieșire 34,28); „Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului pe care l-a încheiat Domnul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.” ( Deuteronom 9,9); „Aceasta să fie pentru voi lege veșnică: În luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiți și nici o muncă să nu faceți, nici băștinașul, nici străinul care s-a așeza la voi, căci în ziua aceasta vi se face curățire de toae păcatele voastre înaintea Domnului, și curați veți fi. Aceasta este cea mai mare zi de odihnă pentru voi și să smeriți sufletele voastre prin post. Aceasta este lege Veșnică” (Leviticul 16, 29-31). Însuși Mântuitorul Hristos a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de începerea propovăduirii Evangheliei, conform Evanghelistului Matei, care spune: „Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit.” și Evanghelistului Luca: „Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Și în aceste zile nu a mâncat nimic; și sfârșindu-se ele, a flămânzit.” Modelul desăvârșit al oricărui creștin este Logosul, Fiul lui Dumnezeu, Care ne învață cum să postim, spunându-ne că „diavolul nu poate fi izgonit decât cu post și rugăciune” (Matei 17,21). Sfinții Apostoli, de asemenea au postit și tot ei au rânduit postul pentru toți creștinii. Sfântul Ioan Gură de Aur, printre altele spune: „Postul potolește zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curățește și înaripează sufletul, îl înalță și îl ușurează.”

Postul cuprinde sau se poate clasifica în mai multe trepte, precum: asprime și lungime. După asprime, postul poate să fie de mai multe feluri:
1. Ajunare desăvârșită-când nu consumăm nici un produs și nu bem nimic cel puțin o singură zi;
2. Postul aspru sau uscat-când mâncăm numai spre seară, mâncăruri uscate (pâine, fructe uscate, semințe, etc.);
3. Postul obișnuit sau comun-când se consumă numai mâncăruri de post;
4. Postul ușor (dezlegare)-când se dezleagă la vin, pește, icre și untdelemn.

După lungime, de asemenea, postul se divide în mai multe ramuri:
A) Post de o singură zi:
1. Miercurea și Vinerea din fiecare săptămână, în comemorarea Patimilor Domnului Iisus: miercurea au făcut sfat cărturarii și arhiereii iudeilor să-L prindă pe Iisus, iar vinerea L-au răstignit pe cruce. După Sfânta Tradiție, tot în această zi, vinerea, a mâncat Adam din pom și a fost izgonit.
2. Ziua Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie)-în amintirea Patimilor Mântuitorului Hristos.
3. Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)-zi de post și tânguire pentru cel care a fost cel mai înflăcărat propovăduitor și împlinitor al postului și al pocăinței.
4. Ajunul Bobotezei (5 ianuarie)-post fixat și rămas din perioada când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune pentru primirea Tainei Sfântului Botez în a doua zi. Se ajunează în orice zi ar cădea.

B) Post de mai multe zile:
1. Postul Sfintelor Paști;
3. Postul Nașterii Domnului;
3. Postul Adormirii Maicii Domnului;
4. Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Aflându-ne în perioada postului Nașterii Domnului, vom încerca să răspundem la întrebarea: „Ce este postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului?”. Postul Crăciunului reprezintă postul dinaintea Nașterii Domnului. Acest post cuprinde o lungime de patruzeci de zile, începând de pe data de 15 noiembrie și având desăvârșirea în ziua de 25 decembrie, zi de mare praznic pentru creștinii ortodocși.

În seara zilei de 14 noiembrie, ziua pomenirii Sfântului Apostol Filip și al Sfântului Grigorie Palama, se lasă sec, iar dacă data de 14 noiembrie cade în zilele de miercuri sau vineri, postul începe cu o zi mai înainte. Biserica a rânduit ca fiecare creștin să întâmpine cuviincios ziua bucuriei Nașterii Domnului Hristos cu post și rugăciune, datorită închipuirii nopții în care omenirea trăia dinainte de Mântuitorul, când Drepții și Patriarhii Legii Vechi așteptau venirea Lui, așteptare împlinită cu post și rugăciune. Acest post ne mai aduce aminte și de postul lui Moise de patruzeci de zile în pustie, înainte de a primi Legea: „Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți; și nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut. Și a scris Moise pe table cuvintele legământului:cele zece porunci.”(Ieșire 34, 28). În ziua cea din urmă a acestui post, se ajunează total până la ivirea Luceafărului de seară, închipuind steaua care a condus Magii la locul Nașterii Mântuitorului Hristos.

Respectarea posturilor este una din datoriile bunului creștin, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Postul nu înseamnă doar înfrânarea de mâncare, ci și de la gânduri rele, fapte de răutate, vorbire clevetitoare. O dată cu postul, rugăciunea trebuie înmulțită, faptele bune de asemenea, iar iubirea de aproapele trebuie să primeze oricând.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul, și urechile, și picioarele, și mâinile voastre, și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de furt și de lăcomie. Picioarele, nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusețile străine… Gura trebuie să postească de calomnii și de alte vorbiri rușinoase.”

Florin-Vlăduț Mache – student în anul I la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” București

Bursa parohială „Sfinții Petru Apostolul și Corneliu Sutașul”

 
Cu Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Parohia Balta Albă vine în sprijinul elevilor cu rezultate școlare bune, dar aflaţi într-o situaţie socială fragilă, prin Bursa parohială „Sfinții Petru Apostolul și Corneliu Sutașul”, care se acordă, în temeiul unei evaluări a situației școlare și familiale, elevilor cu performanțe școlare foarte bune, dar cu situații familiale dificile și resurse financiare modeste.

În urma analizării documentelor depuse, Consiliul Parohial a constatat faptul că următoarele persoane, îndeplinesc criteriile de acordare a Bursei parohiale „Sfinții Petru Apostolul și Corneliu Sutașul” în valoare de 1.000 lei:

  1. Dumitru Maria – elevă în clasa a VIII a la Școala Gimnazială „Sfântul Voievod Neagoe Basarab” București, media generală 9,91,în anul școlar 2018/2019.
  2. Stan Cristina – elevă în clasa a XII a la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia” media generală 9,73, în anul școlar 2018/2019.
  3. Mihalcea Irina Ana Maria – elevă în clasa a XII a la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia” media generală 9,62, în anul școlar 2018/2019.
  4. Andreescu Mircea-Marian – elev în clasa a XII-a A, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Nifon Mitropolitul din București – media generală 9,02 în anul școlar 2018/2019.
  5. Rândașu Irinel-Georgian – elev în clasa a XII-a B, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Nifon Mitropolitul din București – media generală 9,00 în anul școlar 2018/2019.
  6. Burghelea Cristina Daniela – studentă, înscrisă în anul I în cadrul programului de studii universitare de licență: Teologie Ortodoxă Asistență Socială – media de admitere 8,72.
  7. Bocârnea Teodora Elena – elevă în clasa a X a la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din București, media generală 8,72, în anul școlar 2018/2019.
  8. Nicolae Miruna Florina – elevă în clasa a X a la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din București, media generală 8,55, în anul școlar 2018/2019.

Duminică 10 noiembrie 2019, după Dumnezeiasca Liturghie, părintele paroh Vasile- Cristian Niță, a înmânat bursele, mulţumind sponsorilor pentru alegerea de a sprijini activitățile Parohiei Balta Albă și beneficiarilor pentru performanţele obţinute şi pentru munca depusă alături de profesori.

Parastas la 4 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Gheorghe Pescaru

FOTO PARASTAS.jpeg

Anul acesta se împlinesc patru ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Gheorghe Pescaru.

Cu acest prilej, vineri 8 octombrie 2019, după Dumnezeiasca Liturghie, a avut loc o slujbă de pomenire pentru sufletul părintelui Gheorghe Pescaru, vrednic slujitor al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Corneliu Sutaşul” – Balta Albă.

„Pomenirea celor trecuți la Domnul este un semn al iubirii noastre pentru ei și prin aceasta noi arătăm că trebuie să iubim pe semenii noștri nu numai pe cei vii, ci și pe cei care au trecut la Domnul. Această pomenire a celor trecuți la Domnul este un semn de speranță că ei vor învia și vom fi din nou împreună, dar este și un semn de comuniune a noastră ca Biserică”.

Părintele paroh Vasile-Cristian Niță