Credincioșii Parohiei Balta Albă, pelerini pe plaiuri muscelene

Parohia „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul“ – Balta Albă din Protoieria Sector 3 Capitală, prin intermediul Agenţiei de Pelerinaj Basilica Travel a Patriarhiei Române, a organizat luni 24 septembrie 2018, un pelerinaj în Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.

Primul popas duhovnicesc a fost la Mănăstirea Trivale , a cărei biserică din lemn a fost ctitorită de Trifan şi Stanca Stăncescu în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Va fi refăcută în timpul domniei lui Matei Basarab, dar între anii 1670 şi 1673, ajunsă în ruină a fost reclădită din piatră şi cărămidă de către Varlaam, mitropolitul Ţării Româneşti.

Ne-am îndreptat către Câmpulung Muscel, unde în 1330 ,Basarab I primul domnitor al Țării Românești și-a stabilit reședința iar domnitorul Vladislav I în1369, a mutat aici capitala de la Curtea de Argeș. Din Câmpulung a plecat în 1521,cel mai vechi document păstrat în limba română, scrisoarea prin care „judeţul”, adică primarul Câmpulungului, boierul Neacşu Lupa, îl informa pe omologul său braşovean, Hanăş Bengner, za (despre) lucrul turcilor, conduşi de Soliman Magnificul.

Biserica Mănăstirii Complexului Voievodal Negru Vodă,aflat într-un amplu proces de restaurare, a fost ctitorită în anul 1215 de către Radu Negru Voievod. Mai apoi, a fost rezidită de Basarab I și fiul său, Nicolae Alexandru și reconstruită în întregime, pe aceeaşi temelie şi cu pietrele ctitoriei iniţiale, în 1635, de Matei Basarab. Aici se păstrează moaştele Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel prăznuit la 26 iulie dar și cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Ţara Românească, piatra tombală a voievodului Nicolae Alexandru Basarab. Textul săpat pe lespedea funerară consemnează că „În luna noiembrie 16 zile a răposat marele şi singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veşnica lui pomenire.”

Ultimul popas duhovnicesc a fost biserica Mănăstirii Nămăiești săpată în stâncă la altitudinea de 765 metri. Biserica are hramurile „Intrarea în Biserica a Maicii Domnului” şi „Izvorul Tămăduirii” și păstrează Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului pictată de Sf. Ap. şi Evanghelist Luca.

Maica stareță Ana Lucia Nedelea ne-a vorbit despre Maica Mina Hociotă viețuitoare a Mănăstirilor Văratec și Nămăiești, sublocotenent, participantă la primul și al doilea război mondial, decorată de Regele Ferdinand la 7 iulie 1918 cu „Crucea comemorativă“ și distinsă cu Medalia ,,Virtutea Ostășescă“ Clasa I în fața Mausoleului de la Mărășești, cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, alături de alți veterani de război.

Rămân memorabile cuvintele vrednicului de pomenire mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, care i-a alcătuit biografia: „E un exemplu bun de devotament monahal pentru cauza Patriei. Este un exemplu grăitor pentru modul cum şi-a înţeles monahismul românesc misiunea lui spirituală: nu pentru izolare şi individualizare, ci pentru slujirea aproapelui şi a Ţării. În vremuri de linişte s-au bucurat de tihnă şi şi-au împărţit devotamentul între rugăciune şi muncă; în vremuri de restrişte s-au regăsit dintr-odată, laolaltă cu ceilalţi cetăţeni, gata să facă totul pentru libertate, pentru demnitate, pentru independenţă“

Au fost vizitate și următoarele obiective:

  • Muzeul Etnografic al Mănăstirii Nămăeşti o colecţia unică în România, a stareţei Ana Lucia Nedelea de ii şi costume populare româneşti, vechi de peste 150 de ani, din zona Argeşului şi a Târgoviştei.Cuprinde două scene de nuntă, o scenă prezintă viaţa de zi cu zi a satului iar următoarea un altar. Pentru fiecare scenă, stareţa a compus câte o poezie.
  • Casa memorială a marelui poet George Topârceanu (1886 – 1937) care adăposteşte o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei şi prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare. Privind din ceardac spre frunzele îngălbenite ne-am reamintit versurile:

    ,,S-a ivit pe culme Toamna,
    Zâna melopeelor,
    Spaima florilor şi Doamna
    Cucurbitaceelor…“

  • Mausoleul de la Mateiaș, dedicat Eroilor din Războiul de Întregire Națională (1916 – 1918). Mărturie a curajului ostașilor conduși de Generalul Traian Găiseanu în timpul luptelor desfășurate aici în toamna anului 1916, stau filele scrise în istorie și monumentul ridicat în cinstea lor care te întâmpină cu următorele cuvinte emoționante:

    „Pentru onoarea Patriei și a Drapelului, pentru făurirea unității României, noi am apărat pământul sfânt al Țării, lăsându-vă vouă, generațiile viitoare, o națiune“

Impozantul mausoleu, realizat în perioada 1928 – 1935, din calcar de Albesti, este compus din două corpuri: primul, orizontal, adăpostește osuarul, pe pereții căruia sunt montate plăci de marmură cu numele unor militari căzuți la datorie; al doilea, vertical, are forma unui turn cu foișor, spre care duce o scară în spirală. Aici sunt depuse, în 31 de cripte, osemintele a peste 2.300 de militari români.

În cele două mari săli construite la baza monumentului vizitatorii pot cunoaște contribuția României în prima conflagrație mondială și importanța luptelor din zonă și pot intra în atmosfera momentului prin intermediul dioramei.

„Dedicat Centenarului Anului Marii Uniri, pelerinii au recitat poezii scrise de George Topârceanu, combatant la bătălia de la Turtucaia din anul 1916, iar la Mausoleul de la Mateiaș au intonat cântece patriotice“, ne-a spus părintele paroh Vasile-Cristian Niță.