Ziua Eroilor la Parohia Balta Albă

Jertfa de vieţi plătite de Poporul Român în prima mare conflagraţie mondială se ridică la aproximativ 985.000 de oameni, morţi pe câmpul de luptă, în spatele frontului, în spitale din rândul răniţilor sau bolnavilor şi în teritoriile ocupate de armatele Puterilor Centrale.

La această cifră se adaugă cei 75.491 de invalizi de război ca urmare a rănilor din cursul luptelor. Prin comparaţie, cei ce şi-au sacrificat viaţa în slujba idealului unităţii statale depline reprezintă 33% din totalul efectivului mobilizat din România, în timp ce pentru alte state membre ale Antantei aceste cifre se ridicau la 10,66 % (Marea Britanie), 17,48 % (Rusia) şi 18,29 % (Franţa), din efectivele mobilizate.

De aceea, pentru supravieţuitori s-a impus ca o datorie morală comemorarea, în fiecare an, a celor care au pierit pe câmpurile de luptă. La nivel de naţiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles. Acest document, semnat de fostele ţări beligerante, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora.

Concretizarea prevederilor actului de la Versailles s-a făcut prin apariţia Decretului-lege nr. 1693/ 4 mai 1920 – care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înalţării Domnului Iisus Hristos – România devenind cu acest prilej primul Stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali.

Astfel, aceasta dată a fost decretată sărbătoare naţională a Poporului Român, iar un rol important l-a avut Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” (înfiinţată în 1919) şi transformată ulterior, in 1927, in Societatea „Cultul Eroilor”.

Datorită acestei organizaţii, aflată sub Înaltul patronaj al Patriarhului Miron Cristea şi al Reginei Maria, în anul 1923 s-a inaugurat şi Mormântul Ostaşului Necunoscut, amplasat iniţial in faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul Carol.

Societatea „Cultul Eroilor” care, de la 1 august 1940, s-a numit „Aşezământul Naţional Regina Maria”, a avut o activitate prodigioasă. Pornind de la sentimentul patriotic şi civic de cinstire a actelor de eroism naţional, manifestat prin oficializarea Zilei Eroilor, în anii interbelici s-au construit numeroase monumente şi plăci comemorative în aproape toate localităţile Ţării.

Amintirea Eroilor nu a a fost uitată nici de elevii Colegiului Tehnic Anghel Saligny, ce au venit într-un număr mare însoțiți de doamnelor profesor Oana Silvia Cioabă și Elena Bădiță în biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul”.

Părintele paroh Vasile-Cristian Niță

Reclame

O zi în familie

Cu ocazia zilei internaționale a familiei, Parohia Balta Albă a oferit copiilor de la Centrul de copii Pinocchio, sectorul 3, „O zi în familie”, invitându-i pe aceștia la McDonald’s, la o petrecere în cinstea lor. Tinerii din Parohie au încercat să îi facă pe micuți sa se simtă ca într-o familie, povestind diverse întâmplări din viața lor.

Pr. Cătălin Ionuț Grumeza

Pelerinaj în Eparhia Sloboziei și Călărașilor

Această prezentare necesită JavaScript.

Parohia „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul” Balta Albă din Protoieria Sector 3 Capitală, în colaborare cu Agenţia de Pelerinaj Basilica Travel a Patriarhiei Române, a organizat joi 3 mai 2018  un pelerinaj la Sfinte Mănăstiri din judeţul Ialomiţa.

Primul popas duhovnicesc a fost în localitatea Chiroiu- Ungureni la Mănăstirea Buna Vestire din Bărăganul ialomiţean, unde s-a participat la Dumnezeiasca Liturghie.

Într-un loc plin de istorie, pe malul stâng al râului Ialomița, în apropierea Piscului Crăsanilor, unde în urma descoperirilor arheologice, savantul Vasile Pârvan în celebra sa lucrare, Getica, a admis că, s-a aflat cetatea getica Helis, capitala regatului lui Dromihete, s-a ridicat Mănăstirea Balaciu.

Aici pelerinii au fost întâmpinați de părintele stareț Serafim Rotaru, care a prezentat istoricul așezământului monahal și a transmis indemnuri duhovnicești.
În municipiul Slobozia, s-a vizitat Muzeul Național al Agriculturii, singurul de acest fel din România. Are ca obiect de activitate, istoria agriculturii, antropologia agrară și arheologia industrială specifică de pe tot cuprinsul țării.

Fiecare obiect expus în muzeu este înțeles ca parte a unui context istoric, economic, social, cultural, religios, și este readus la viață printr-o mare diversitate de procedee și tehnici muzeologice.

Din Colecțiile reprezentative fac parte peste 13.300 de piese, printre care: unelte, mașini agricole și instalații de arheologie industrială; mijloace de transport (vagoane, căruțe); bunuri cu valoare etnografică (unelte, obiecte de uz casnic, mobilier, ceramică, textile, îmbrăcăminte, piese de harnașament, obiecte de cult, măști, fotografii); bunuri istorice și documente (obiecte, documente scrise și iconografice importante pentru agricultura românească, medalii, decorațiuni); bunuri cu semnificații artistice și religioase (opere de artă, obiecte de cult).

Situată în curtea muzeului, biserica de lemn adusă din localitatea Poiana, este un monument istoric și de arhitectură ce datează din anul 1737.

În Catedrala Episcopală Înălţarea Domnului din Slobozia, sfințită la 21 septembrie 2014 de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, înconjurat de un sobor de 14 ierarhi, au fost cinstite după cuviință moaştele sfinţilor Emilian şi Dasie din Durostor, precum şi ale sfântului ierarh martir Teodosie al II-lea, mitropolitul Moldovei, de la Mânăstirea Brazi.

La finalul călătoriei duhovnicești, au fost înălțate rugăciuni în biserica închinată Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil, zidită pe o moșie primită de postelnicul Enache Caragea, de la domnitorul Alexandru Iliaș, in anul 1616.

Pentru a lucra pământul, sunt adusi mai mulți robi, cu această ocazie, ei fiind scutiți de toate dările. De la „slobozirea” acestora, și-a luat și localitatea numele actual, anume Slobozia.

Voievodul Matei Basarab (1632-1654), domn al Țării Românești, renumit pentru numărul însemnat de ctitorii, reface în întregime biserica și incinta după cutremurele din anul 1627.

În perioada comunistă, mănăstirea este desființată, devenind biserica de mir.

Prin hotărârea Sfântului Sinod, în toamna anului 1993, a fost înființată Episcopia Sloboziei și Călărașilor, cu sediul la Slobozia.

La 6 februarie 1994, aici a avut loc întronizarea Preasfințitului Nifon, ca primul episcop al Sloboziei și Călărașilor.

Acest pelerinaj se înscrie în tematica anului 2018, declarat de Patriarhia Română, „Anul Omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918”.

Părintele paroh Vasile-Cristian Niță