Icoana în viața creștinului ortodox

icoana-2

„Și vei face doi heruvimi de aur turnat și îi vei pune pe ei de amândoua laturile acoperământului împăcării. Mă voi face cunoscut ție de acolo și îți voi grăi ție între cei doi heruvimi” (Ieșire 25, 18-22)

Cultul Sfintelor Icoane s-a statornicit prin hotărârea Sfântului și Marelui Sinod Ecumenic al șaptelea de la Niceea din anul 787,lucrările fiind conduse de Sfântul Tarasie patriarhul Constantinopolului.

Argumentul cel mai important al cinstirii sfintelor icoane, care se aduce în Biserica creştină, este realitatea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin întruparea Sa, Mântuitorul a dat posibilitatea de a i se picta chipul Său pe sfintele icoane.După tradiția apostolică, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, fiind pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe pe când era ea în viață.

Sfântul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele „în orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos și care este scopul lui bun sau rău.”

Creștinul ortodox nu se închină materialului din care sunt făcute icoanele.

Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm zicând „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne și ne mântuiește!” Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului „Fii apărătoarea nostră înaintea Fiului Tău, Adevăratul nostru Dumnezeu spre mântuirea sufletelor noastre!” Iar dacă este icoana Sfântului Andrei, zicem „Sfinte Apostole Andreie, care ai fost cel dintâi chemat și ai avut îndrăznire către Dumnezeu, fii apărătorul nostru!” Așa ne adresăm și către oricare alt Sfânt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile nostre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Un alt motiv pentru care creștinii cinstesc Sfintele Icoane și ele sunt importante în viața acestora este redat episodul Vechiului Testament când Iacob, înainte de sfârșitul său s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif și prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ținea, așa și noi credincioșii ne închinăm și sărutăm icoanele, nu pentru altceva, ci ca să le arătăm dragostea noastră sufletească; după cum și iudeii se închinau Tablelor Legii și celor doi Heruvimi turnați din aur, cinstind prin închinare nu piatra și aurul, ci pe Însuși Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă din vechime. Așa Sfântul Metodie din Patara, care a trăit prin veacul al III – lea, scrie „închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se făceau din aur, ale începătoriilor și ale stăpâniilor, noi le facem întru cinstirea și slava lui Dumnezeu.”

Despre icoane mai scrie și Sfântul Clement al Alexandriei, dar și Tertulian care a trăit în sec. II-III.

O problemă care se dezvoltă în mintea credinciosului din cauza uneltirilor vrăjmașilor, se referă la următoarea întrebare „dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane și pentru ce ne trebuie ?” De Sfintele Icoane avem nevoie mai întâi în întărirea credinței, a evlaviei și trezirea cunoștinței noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor mărețe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) și ale Sfinților Lui, ca noi căutând la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viața lor (Evrei 13,7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu și a Sfinților Săi.

Un alt motiv pentru care cinstim și pictăm icoanele este datorat faptului că Mântuitorul S-a arătat oamenilor. Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel când Îl prigonea (1 Corinteni 15,8), L-a văzut și primul mucenic Ștefan când era ucis cu pietre și a zis „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 7,56)

Pentru cinstirea Sfintelor Icoane, Biserica Ortodoxă a rânduit o zi specială și mai precis prima Duminică din postul Sfintelor Pătimiri numită și Duminica Ortodoxiei.

Vrând să vă fac să înțelegeți mai bine ce înseamnă icoana, am să parafrazez pe părintele Calistrat Chifan care spune că „fiecare dintre noi este o icoană, deoarece rama este trupul, iar chipul și acțiunile lui reprezintă imaginea, pictura.”

Credința puternică în Dumnezeu Cel veșnic nutrește în noi speranța, dar și bucuria totodată că icoanele vor fi cinstite datorită caracterului sfințitor pe care l-a imprimat Mântuitorul Iisus Hristos prin Întruparea Sa și că vor fi venerate mereu.

Mache Vlăduț-Florin-elev în clasa a XI-a, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Nifon Mitropolitul din București

Imagine preluată de la adresa https://ortodoxiacuunclick.files.wordpress.com/2013/03/icoana-2.jpg

Reclame

Credincioși ai Parohiei Balta Albă la Ateneul Român

Fundația Culturală Memoria și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), cu sprijinul Filarmonicii „George Enescu” și al Teatrului Național București „I.L. Caragiale”, a lansat miercuri, 4 octombrie 2017, de la ora 18.00, la Ateneul Român, numărul 100 al revistei Memoria.

La eveniment au luat cuvântul Excelența Sa, Domnul Emil Constantinescu, Președintele României (1996-2000), Doamna Micaela Ghițescu,preşedintele Fundaţiei „Memoria” şi redactor-şef al revistei cu acelaşi nume, Prof. Dr. Nicolae Nae Constantinescu, vicepreşedinte al fundaţiei şi redactor-coordonator al aceleiaşi publicaţii,Domnul Octav Bjoza, Președintele AFDPR și Subsecretar de Stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și Domnul Radu Preda, Președinte executiv IICCMER.

Gazdă a fost Domnul Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu”.

Au fost psalmodiate cântări, compuse pe versurile poeţilor din închisorile comuniste, de Grupul Tronos al Patriarhiei Române, dirijat de părintele arhidiacon Mihail Bucă, momentul muzical fiind răsplătit cu ropote de aplauze.

Programul a continuat cu monologul dramatic „20 de ani în Siberia” care a înfățișat povestea unei țărănci bucovinence, Anița Nandriș-Cudla, deportată din greșeală de către comuniști în Siberia, dincolo de Cercul Polar, unde a supraviețuit timp de 20 de ani numai împreună cu Dumnezeu și cu cei trei copii ai săi.

„În seria manifestărilor prilejuite de Anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, «Parohia Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul – Balta Albă» a inclus și participarea unui număr de 30 de credincioși de toate vârstele, la această manifestare, găzduită de Ateneul Român.

Aducem și pe această cale mulțumiri Doamnei Oana Ichim, secretar general, Redactia Revistei Memoria, pentru sprijinul acordat” a spus părintele paroh Vasile-Cristian Niță.

Această prezentare necesită JavaScript.

Deschiderea anului școlar 2017-2018

Școala Gimnazială „Sfântul Voievod Neagoe Basarab” din Capitală, și-a redeschis porțile.

Cu acest prilej a fost oficiată slujba de Te Deum, urmată de un cuvânt de învăţătură al părintelui paroh Vasile- Cristian Niță, pornind de la cuvântul din Evanghelie „Cine are urechi de auzit să audă”.

Misiunea şi valorile şcolii, precum şi personalul acesteia au fost prezentate de doamna director prof. dr. Hrisanti Bulugea.

„Cu prilejul începutului anului școlar 2017-2018, ne rugăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor să ocrotească pe toţi elevii, părinţii şi cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi să le dăruiască tuturor multă sănătate şi ajutor, pace şi bucurie în viaţă!”

Tabăra „Pe munte spre Cruce”

În perioada 21-28 august 2017,am participat din partea Parohia  „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul”  Balta  Albă, la Tabăra “Pe munte spre Cruce”, organizată,cu binecuvantarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel,la Centrul Social Pastoral Sfânta Cruce – Mănăstirea Caraiman din Bușteni.

În ziua de 21 august a avut loc plecarea din fața bisericii parohiale “Acoperamântul Maicii Domnului și Sfântul voievod Ștefan Cel Mare” din sectorul 6 al Capitalei. Pe drum ne-am oprit în localitatea Ploiești pentru a mai lua câțiva dintre participanții la tabără.

Ajunși la mănăstirea Caraiman am fost indrumați de către coordonatorul taberei, Mihai-Iulian Grobnicu, la recepție pentru  a ne putea caza, după care a avut loc  întalnirea pentru cunoașterea grupului care s-a desfășurat într-o manieră distractivă sub forma unui joc care presupunea ca noi între noi să ne reținem numele mai ușor.

A urmat masa de seară, urmând ca pe urmă să avem un pic de timp liber pentru a ne acomoda cu locul. Ne-am adunat în paraclisul mănăstirii pentru a ne face rugăciunea de seară, iar după aceea cei doritori puteau participa și la rugaciunea miezonopticii care a avut loc tot la paraclis, pentru a intra in starea de rugăciune a călugărilor slujitori ai acestei mănăstiri.

În cea de-a doua zi, ne-am strâns din nou in paraclis pentru a săvârși rugăciunea dimineții, iar mai apoi ne-am dus în trapeză pentru a servi micul dejun.

Am plecat împreună cu grupul în orașul Bușteni pentru a descoperi frumoasele zone și atracții de aici. În mica noastra calatorie am poposit, la Biserica Domnească din localitate, ctitorită de Regele Carol I și Regina Elisabeta, aceasta fiind sfințită la data de 8 septembrie 1889 cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”și la Centrul Pastoral Sfanta Treime. După aceea ne-am intors la Mănăstirea Caraiman unde am servit cina, iar mai apoi am participat la rugaciunea de seară urmată de rugaciunea miezonopticii.

În cea de-a treia zi, am participat la rugaciunea de dimineață iar mai apoi am luat micul dejun in trapeză urmând ca după aceea să începem activitățile montane. Prima  a constat în parcurgerea drumului până la Cascada Urlătoarea însoțiăa de o acțiune de ecologizare, organizată cu sprijinul Jandarmeriei Prahova și a Societatii de salubritate Comprest. După intoarcerea la manastire am plecat la Brașov, unde am vizitat mai multe locuri precum Piața Sfatului, Biserica Neagră si Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brasovului.

În ziua de joi am avut ocazia de a participa la cea mai palpitantă activitate a acestei tabere, drumul spre Sfânta Cruce din vârful Caraimanului,unde am cântat alături de ceilalți colegi troparul Sfintei Cruci, iar pe platou de la acea remarcabilă înăltime am putut admira și frumusețea orașului. Pe drumul de intoarcere de la Cruce am admirat deasemenea și frumusețile pe care ni le-a  oferit Sfinxul și  Babele.

Dupa reîntoarcerea la mănăstire am servit cina iar mai apoi ne-am recreat în sala polivalentă cu diferite jocuri, după care am participat la rugaciunea de seară urmată de miezonoptică.

În cea de a cincea zi, am continuat călătoria spre Sinaia unde am putut vizita Castelul Peleș și Pelișor iar mai apoi ne-am recreat in parcul central al orasului.

Dupa întoarcerea la mănastire am mers către sala de conferințe a acesteia, unde am ascultat cu multa dragoste cuvintele de învățătură ale Parintelui Stareț David Petrovici care ne-a povestit despre istoricul acestei manastiri ,faptele de curaj și perseverența ctitorului Parintele Protosinghel Gherontie Puiu, apoi ne-am îndreptat pașii către paraclisul manastirii pentru rugaciunea de seară urmată de miezonoptică.

În ziua de sâmbată, am putut desfășura activități creative în cadrul mănăstirii, urmând ,să pornim din nou în descoperirea orașului Bușteni unde am vizitat Casa Memorială a marelui scriitor Cezar Petrescu și am admirat frumusețea Castelul Cantacuzino.Pe seara, am aprins nelipsitul foc de tabără în jurul căruia am cântat, acompaniați de chitară, diferite cântece din repertoriul național , atât folk cât și muzică patriotică, la care tinerii au participat cu toata dragostea.

În cea de a șaptea zi am participat cu toții la  Sfânta Liturghie , unde ne-am bucurat alături de ceilalți credincioși și monahi de întâlnirea spirituală cu Hristos, urmând ca după aceea să desfășurăm câteva activități recreative in sala polivalentă a manastirii, apoi am urmărit în sala de conferințe cateva filme după care ne-am îndreptat catre Paraclis la rugaciunea de seară iar mai apoi am participat la rugaciunea miezonopticii.

În ultima zi, ne-am luat rămas bun de la locul în care am petrecut împreună clipe de neuitat ,cu promisiunea că ne vom intoarce  și vom continua să transmitem frumusețea tinereții tuturor celor care se vor alătura grupului.

Beatrice Laura Mureșan